Foarte multe tragedii la care asistăm în vremea de acum în domeniul material cât și în cel spiritual se datorează faptului că oamenii L-au pus pe Dumnezeu pe locul doi, sau chiar L-au scos definitiv din viața lor.

Chiar și pentru unii creștini, Dumnezeu a ajuns un fel de roată de rezervă la "mașinăria"  vieții. De regulă roata de rezervă stă la locul ei prăfuită și nebăgată în seamă până apare o situație neplăcută. Atunci ne este de mare folos și apelăm la ea... Tot astfel să fie și relația cu Dumnezeu? Uitat și abandonat, dar circumstanțele vieții determină căutarea Sa? Apelăm la colacul de salvare. Însă versul cântecului spune un adevăr :/Nu există Dumnezeu spre care/ Să te întorci doar când îți merge rău/ Și să-L uiți în zi de sărbătoare/ Nu, acela nu e Dumnezeu.

Mă cuprinde teama când citesc expresia scrisă pe exteriorul unor mașini ce transportă persoane: "Ajungem sigur la destinație!" Ce încredere oarbă! Când omul ar trebui totdeauna să spună: "... dacă va voi Domnul" - sau - doar cu ajutorul Lui vom izbuti. Înainte ca vasul "Titanic" să plece în larg, cineva a scris cu litere mari pe un perete exterior: "NO GOD!" - Fără Dumnezeu. Sfârșitul? Tragic! Unii se bizuiesc pe "caii lor, iar alții pe carele lor"  ignorându-L în totalitate pe Dumnezeu. Când mașina în care te găsești în mers începe să lunece pe gheață și nu o mai poți controla, la ce îți ajută abilitățile în conducere? Atunci ești nevoit să strigi: "Doamne, ai milă!" 

Cu ce te poate ajuta  înțelepciunea, banii, funcția sau diploma în fața unei boli incurabile? Atunci toată atenția pentru ajutor o primește Dumnezeu. Dar de ce doar atunci și în rest ignorat?

Să revenim în plan spiritual:

Suntem atenționați ca în centrul atenției în viața unui creștin să fie Dumnezeu. În caz contrar suntem nimic. Biserica din Corint a pus pe primul loc pe slujitorii. (1Cor. 3/4-7) Mentorul Pavel vrea să le îndrepte atenția spre Dumnezeu care este totul  în toți și scrie aceste cuvinte: "Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești sau îngerești și nu aș  avea dragoste sunt o aramă sunătoare și un chimval zângănitor. Și chiar dacă aș avea darul prorociei și aș cunoaște toate tainele și toată știința, chiar dacă aș avea toată credința încât să mut și munții și nu aș avea dragoste, sunt NIMIC." (1Cor. 13/1-3) 

Ce a dorit să spună apostolul cu aceste cuvinte?

Pentru înțelegere trebuie stabilit ce înseamnă dragoste? DRAGOSTEA ESTE DUMNEZEU. (1Ioan 4/16)

Din ecuația de mai sus înlocuim dragoste cu Dumnezeu și avem următorul rezultat: "Chiar dacă aș vorbi în limbi și nu aș avea pe Dumnezeu, sunt nimic" (0)Adică se poate vorbi în alte limbi și fără Dumnezeu? Foarte ușor... Dacă vorbirea în limbi ar fi întâlnită doar în biserica penticostală, aș considera aceasta o minune, dar ea este intâlnită și în bisericile păgâne. În acest caz ce garanție  pot avea că toți cei ce vorbesc în limbi din bisericile penticostale au legătură cu Dumnezeu?"

Chiar dacă aș avea darul prorocie și aș cunoaște toate tainele... și nu aș avea pe Dumnezeu - sunt NIMIC" (0) Se poate proroci și fără Dumnezeu? Foarte ușor... Nu degeaba sunt menționați în Biblie prorocii mincinoși." "Doamne, n-am prorocit noi în Numele Tău"? Da, dar Eu niciodată nu v-am cunoscut. Izabelei îi proroceau patrusute de proroci mincinoși. În paralel, unul prorocea adevărul. Raport 400/1. Credeți că astăzi raportul e altul?"

Și chiar de aș împărți toată averea la săraci, și aș fi fără Dumnezeu" -  rezultă iar NIMIC (0)

În prezent parte din averea unui politician din România dobândită prin înșelăciune pare că este împărțită cu cei săraci. Un asfel de om toată ziua rostește numele Domnului: "Doamne, Doamne", dar fără Dumnezeu. Cât valorează o asfel de dărnicie  înaintea Sa? Nimic (0) De fapt așa au procedat cam toți cei ce au jefuit banul public: din hoțiile  lor ceva și pentru Domnul...

Lecția continuă: Dumnezeu este îndelung răbdător, este plin de bunătate, El nu pizmuiește, nu se laudă, nu se umflă de mândrie... (1Cor. 13/1-4)Trăsături ce ar trebui să se regăsească și în omul ce îl are pe Dumnezeu.

Ca să înțelegem cât de important este Dumnezeu în viața noastră și mai ales locul ce îl  ocupă, Isus a dat o pildă în care descrire atitudinea a doi oameni ce au venit la Templu: Unul s-a pus pe sine pe primul loc și a zis: "EU... "Celălalt a zis: "Dumnezeule... " și apoi el (mine) Când s-a făcut calculul ecuației a ieșit următorul rezultat: "Vă spun că mai degrabă omul acesta s-a întors acasă  socotit neprihănit decât celălalt." (Luca 18/12-14)Cum adică socotit? Ce socoteală s-a făcut și ce termeni au fost folosiți?

Omul fără Dumnezeu este nimic (0). Însuși Isus a spus acest adevăr: "... despărțiți de Mine -  nimic." (0) - Ioan 15/5 Dar atunci când îl  pui în față pe Dumnezeu - numărul 1 -  rezultă 10.

Acum să facem proba ecuației: "Dumnezeu a dat acestor tineri știință și pricepere pentru  tot felul de scrieri... În toate lucrurile care cereau înțelepciune și pricepere și despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toți vrăjitorii si cititorii în stele  ce erau în toată împărăția lui." (Daniel 1/17,20) Chiar în orice lucru de 10 ori? Cine a calculat diferența și cum a procedat?

Una din promisiunile lui Dumnezeu pentru  poporul Său: vei fi cap și nu coadă. Dar cu o condiție: "La început Dumnezeu." (Ioan 1/1,2) Doar în acest mod vei fi de 10 și vei izbuti în totul, totului, tot. . (Deutr. 18/13)

În concluzie: nimic fără Dumnezeu.

(Un profesor le-a citit copiilor despre Enoh la școala duminicală: "Enoh a umblat cu Dumnezeu, apoi nu s-a mai văzut pentru că l-a luat Dumnezeu." După citire a întrebat pe copii: cine poate spune ceva despre Enoh? Un copil a luat cuvântul și a zis: Enoh a fost prietenul lui Dumnezeu și i-a făcut plăcere să umble cu El. Dacă se ducea Enoh în călătorie îl lua și pe Dumnezeu cu el. Dacă se așeza la masă, îl invita și pe Dumnezeu. Iar dacă se ducea Enoh la culcare îi făcea plăcere să doarmă și Dumnezeu cu el. Apoi copilul a încheiat: Văzând Dumnezeu dragostea lui Enoh de fi permanent împreună cu El, într-o zi i-a zis: Enoh, n-ai vrea să vii să vezi unde locuiesc Eu? Și Enoh s-a dus... Atât de mult i-a plăcut acasă la Dumnezeu încât n-a vrut să se mai întoarcă înapoi pe pământ... ) 

Această invitație va fi pentru toți cei ce umblă cu Dumnezeu în toate căile lor...

Fiți binecuvântați!